Azi mi-am adus aminte că am şi eu blog.Da,ştiu, ruşineeeee ! Nu-mi vine să cred că nu am mai scris de câteva luni, mai precis din august, dar pur şi simplu nu am avut când.Şcoala îmi ocupă tot timpul, toate week-end-urile.Vorbesc foarte serios când spun că vreau să se termine odată, să vină vacanţa, să pot sta liniştită zile întregi, la căldură, în pat şi să mă holbez la televizor.Un sfat pentru cei care nu au ajuns încă la clasa a 11-a: NU VĂ PLÂNGEŢI, nici nu ştiţi ce vă aşteaptă!!! Clasa a 11-a e oribilă, toată lumea trage de tine, ţi se cere să fi excepţitonal în toate, materia e enormă, şi e foarte frustrant când înveţi zile întregi şi tot nu e de ajuns.
Dar să trecem la subiect.Despre ce vroiam să vorbesc? Aa, da, ţara asta unde locuim cu toţii, România parcă îi zicea.
A trecut ziua naţională, şi cu ocazia asta ne-am adus aminte cu toţii ce patrioţi suntem şi cât ne iubim ţara şi cât de minunată e.Dar marea problemă e că asta se întâmplă o dată pe an, şi anume de 1 decembrie.Dar de ce fraţilor?O fi ea cum o fi, dar tot ţara noastră este.Şi altora le e greu, dar încearcă să treacă peste, nu se ascund, nu le e ruşine de ceea ce sunt.Chiar azi am văzut un reportaj pe Realitatea despre nişte muncitori români care au ridicat în Germania cel mai mare parc solar din Europa.Ce m-a şocat a fost seninătatea cu care declarau că la început, s-au dat drept spanioli, ca să nu fie defavorizaţi,cică.Da,ăsta e adevărul, ne e jenă că suntem români.Dar totuşi, de 1 decembrie putem să lipim afişe, să fluturăm steaguri şi să ne punem tricolorul poză de profil pe facebook, să zică lumea „aaa, uite ce patriot e, bravo lui!”.
Acum poate că o să-mi săriţi în cap, că prea sunt revoltată, că sunt ipocrită şi că inevitabil şi eu mă ascund câteodată.Recunosc, şi eu cedez.Am momente în care mă gândesc că aici nu am niciun viitor, şi că atunci când „o să mă fac mare” o să-mi iau frumos geamantanul şi o să plec unde voi vedea cu ochii, cât mai departe de ţara asta.Dar totuşi, realizez cum ar fi să trăiesc altundeva.O viaţă întreagă să gândesc româneşte dar să nu pot să mă exprim decât în altă limbă, de Paşti să nu mănânc cozonac, iar de Crăciun să nu mai vină Moş Crăciun ci cine ştie ce alt Santa Claus pentru mine nu sună prea bine.Eu încă mai cred în frumuseţea României şi în oportunităţile pe care le oferă aşa cum e ea, săracă şi condusă total pe dos.
În final, vă spun doar că VOI FACEŢI CE VREŢI ! Dar eu rămân la România şi sunt de părere că oricât de dulce ar fi viaţa în alte ţări, pe ea niciuna nu o egalează.Noi românii orice ni s-ar întâmpla tot timpul o să fim din ce în ce mai sus(că aşa suntem noi,ce nu ne omoară ne face mai puternici),cum zice Guess Who cu „Tot mai sus” al lui, şi cum zice şi imnul plagiat al PRO TV-ului.
Am început cu Inception, pentru că a fost atât de lăudat şi pentru că mi-am dorit să îl văd când rula la cinema, dar n-am mai apucat.Primul lucru pe care l-am zis după ce am văzut filmul a fost :”ăsta merită Oscar-ul”.Şi nu exagerez.Mi-a plăcut la nebunie şi cred că a meritat toate laudele aduse fiind în sfîrşit clădit pe o idee ceva mai originală(că deja sunt sătula de filmele ieftine si total asemănătoare care apar pe piaţă).Sicer, Inception mi s-a părut mult mai interesant şi mai captivant decăt Avatar de exemplu, care m-a plictisit chiar dacă l-am văzut la cinema şi 3D.Nu zic eu, efectele speciale, grafica, etc. au fost bine realizate, iar ideea a fost drăguţă, dar pur şi simplu nu m-a impresionat la fel de mult ca Inception.
Zazyi's It 