Dragostea de ţară.

1 comentariu

Azi mi-am adus aminte că am şi eu blog.Da,ştiu, ruşineeeee ! Nu-mi vine să cred că nu am mai scris de câteva luni, mai precis din august, dar pur şi simplu nu am avut când.Şcoala îmi ocupă tot timpul, toate week-end-urile.Vorbesc foarte serios când spun că vreau să se termine odată, să vină vacanţa, să pot sta liniştită zile întregi, la căldură, în pat şi să mă holbez la televizor.Un sfat pentru cei care nu au ajuns încă la clasa a 11-a: NU VĂ PLÂNGEŢI, nici nu ştiţi ce vă aşteaptă!!! Clasa a 11-a e oribilă, toată lumea trage de tine, ţi se cere să fi excepţitonal în toate, materia e enormă, şi e foarte frustrant când înveţi zile întregi şi tot nu e de ajuns.

Dar să trecem la subiect.Despre ce vroiam să vorbesc? Aa, da, ţara asta unde locuim cu toţii, România parcă îi zicea.

A trecut ziua naţională, şi cu ocazia asta ne-am adus aminte cu toţii ce patrioţi suntem şi cât ne iubim ţara şi cât de minunată e.Dar marea problemă e că asta se întâmplă o dată pe an, şi anume de 1 decembrie.Dar de ce fraţilor?O fi ea cum o fi, dar tot ţara noastră este.Şi altora le e greu, dar încearcă să treacă peste, nu se ascund, nu le e ruşine de ceea ce sunt.Chiar azi am văzut un reportaj pe Realitatea despre nişte muncitori români care au ridicat în Germania cel mai mare parc solar din Europa.Ce m-a şocat a fost seninătatea cu care declarau că la început, s-au dat drept spanioli, ca să nu fie defavorizaţi,cică.Da,ăsta e adevărul, ne e jenă că suntem români.Dar totuşi, de 1 decembrie putem să lipim afişe, să fluturăm steaguri şi să ne punem tricolorul poză de profil pe facebook, să zică lumea „aaa, uite ce patriot e, bravo lui!”.

Acum poate că o să-mi săriţi în cap, că prea sunt revoltată, că sunt ipocrită şi că inevitabil şi eu mă ascund câteodată.Recunosc, şi eu cedez.Am momente în care mă gândesc că aici nu am niciun viitor, şi că atunci când „o să mă fac mare” o să-mi iau frumos geamantanul şi o să plec unde voi vedea cu ochii, cât mai departe de ţara asta.Dar totuşi, realizez cum ar fi să trăiesc altundeva.O viaţă întreagă să gândesc româneşte dar să nu pot să mă exprim decât în altă limbă, de Paşti să nu mănânc cozonac, iar de Crăciun să nu mai vină Moş Crăciun ci cine ştie ce alt Santa Claus pentru mine nu sună prea bine.Eu încă mai cred în frumuseţea României şi în oportunităţile pe care le oferă aşa cum e ea, săracă şi condusă total pe dos.

În final, vă spun doar că VOI FACEŢI CE VREŢI ! Dar eu rămân la România şi sunt de părere că oricât de dulce ar fi viaţa în alte ţări, pe ea niciuna nu o egalează.Noi românii orice ni s-ar întâmpla tot timpul o să fim din ce în ce mai sus(că aşa suntem noi,ce nu ne omoară ne face mai puternici),cum zice Guess Who cu „Tot mai sus” al lui, şi cum zice şi imnul plagiat al PRO TV-ului.

Tv Series.

2 comentarii

E vacanţă, e mult timp liber, e plictiseală. Da, e şi plictiseală câteodată.Aşa că timpul trebuie umplut cu ceva.La mine acel ceva e Vplay de multe ori şi de aceea în fiecare vară mai adaug câteva seriale la lista destul de lungă pe care o am.Şi dacă tot n-aveam idei despre ce să mai postez , mă gândeam să fac o mică prezentare a câtorva dintre serialele mele preferate.

Grey’s Anatomy

Rămâne serialul meu de suflet, orice ar fi.Îmi place amestecul de „dramă” şi diferite intervenţii medicale şi faptul că devine din ce în ce mai interesant cu fiecare episod şi nu e monoton chiar dacă are deja 7 sezoane. 


 

Gossip Girl 

E serialul pe care îl urmăresc majoritatea fetelor de vârsta mea.E tipic american şi prezintă „the scandalous lives of Manhattans elite”, cum spune vocea de de pe fundalul fiecărui început de episod.Transmite mesajul ” banii nu aduc fericirea”, dar îţi dă o senzaţie că viaţa lor chiar dacă e atât de plină de răutate şi minciuni e ceva fabulos.

 

 

Skins

Serial englezesc, m-a cucerit deoarece are acel ceva diferit de cele americane.Îmi place ideea că odată la două sezoane se schimbă personajele, chiar dacă poveştile lor sunt asemănătoare.Specificul lui e că după ce vezi câteva episoade îţi doreşti să fi fost englez. :))

 

 

Desperate Housewives

Îmbină drama cu situaţiile amuzante şi tocmai de aceea îmi place în mod deosebit. prezintă cum câteva casnice fac faţă diferitelor sitatuaţii care le pun în pericol familia.

 

 

 

The Borgias

Serial istoric, e ceva gen The Tudors, dar parcă mai captivant, cel puţin pentru mine. Sunt lucruri care m-au şocat, de exemplu faptul că papa are o amantă sau că fiul său, cardinal, era un fel de asasin .:))

 

 

 

Misfits

Tot un serial englezesc, l-am descoperit după Skins. Mi s-a părut o prostie la început, dar a început să-mi placă după câteva episoade, când situaţia personajelor a devenit una serioasă. xD

 

 

 

The vampire diaries

Gen Twilight, probabil şi de aceea a avut aşa un succes.Veşnica poveste cu binele luptând împotriva răului, un serial uşor, bun pentru a te relaxa după o zi plină la şcoală.

 

 

 

Modern Family

Să-l descriu în două cuvine : Foarte amuzant.Are episoade scurte, de 20 de minute şi prezintă viaţa de zi cu zi a câtorva familii ciudate : un cuplu de homosexuali care a adoptat o fetiţă, un bărbat recăsătorit cu o femeie mai tânără şi familia cu trei copii şi un soţ mai copilăros decât cei trei la un loc.

 

 

House MD

Ironia lui Dr. House(Hugh Laurie) face tot serialul, împreună cu abordarea neobişnuită a unor cazuri medicale nemaivăzute până acum.

Cam acestea ar fi serialele pe care le urmăresc episod de episod :D. Dar despre voi? Ce seriale vă plac? Chiar sunt curioasă xD…

Music freak.

2 comentarii

..pentru că nu ascult house de-ăla pe care se rupe orice PITZI în Bamboo şi nici nu dau din fund pe manele.

Se uită lumea chiorâş la mine când la radio se aude noua piesă a lu’ Alexandra Stan aia sau Inna şi eu spun că e prima dată când aud aiureala asta.Ok, fraţilor da’ ce aveţi cu mine?Gusturile nu se discută, cam aşa era,nu?Până la urmă nu mi se pare deloc ciudat când spun că la categoria love songs aleg Snow Patrol-Set the fire to the third bar (da,o ştiam înainte să aud de  Dear John :)) ) în loc de o manea lălăită în care un mirolăit îşi plânge de milă..sau că pe mine nu mă binedispune  abureala aia cu find me ale ale ale ci Johnny Nash-I can see clearly now.

Şi totuşi când vine vorba de muzică,nu pot să spun că ascult un anume gen , nu sunt ca ăia care sunt fixaţi pe un anumit stil şi nici nu vor să audă de altceva.Îmi place să spun despre mine că ascult „cam de toate, cam tot ce merită ascultat”.Şi ca să vă faceţi o idee, o să înşir nişte piese care mă „reprezintă” din punct de vedere muzical, să zic aşa.

Nneka-Heartbeat

The Airbone Toxic Event -Changing

Green Day-21st century breakdown

Avril Lavigne-Nobody’s home

Taylor Swift-Tim McGraw

No Doubt-Sunday morning

Butterfly Boucher-I found out

Simple plan-Perfect

30 seconds to mars-This is war

Evanescence-Bring me to life 

Viţa de vie-Ca un clovn

Bob Marley-Buffalo Soldier

Dj Fresh-Gold dust

Crystal Castles-Alice practice

Guess Who-Unu altu

EMIL-Vis în şoaptă

eh, poate am cam exagerat cu lungimea listei.. şi îmi cer scuze dacă v-am plictisit dar nu m-am putut abţine :)

Back.

1 comentariu

Ştiu că am lipsit mult mult muult timp, dar uite că m-am întors odată cu vacanţa :D .Promit că o să-mi fac timp să scriu pe blog şi că n-o să mai uit de voi . :]

Reţeta fericirii

2 comentarii

  • 700 gr dragoste
  • 100 ml prietenie
  • 150 gr vise împlinite
  • 50 gr încredere
  • 10 râsete
  • 5 îmbrătişări
  • 2 strângeri de mână
  • nenumărate clipe petrecute cu cei dragi

Fericirea e ca o brioşă.Sau mai multe. :)

Întrebare

7 comentarii

Ce să fac dacă o persoană mă plictiseşte(i mean, MĂ PLICTISEŞTE!!!!!!!!!!) da’ mă doare sufletul să mă descotorosesc de el?

 

sorry, da’ chiar nu ştiu ce să fac…

I think I kinda…

Lasă un comentariu

need YOU!

Older Entries