Sunt sătulă deja de invazia asta a limbii engleze.Peste tot auzi doar  expresii din filme, versuri din melodii şi alte elemente de limbaj COOL.

E un pic ciudat când vorbeşti cu cineva şi pe neaşteptate îţi trânteşte un „whatever” pronunţat stângaci sau un „Hello” pe post de salut.Apropo, ştiţi că e plin de oameni care nu observă originea franceză a cuvântului „Carrefour”? N-ar trebui să fie evident?În engleză mai rar găseşti doi de „r” unul lângă altul, iar grupul „ou” e clar franţuzesc.Şi atunci să nu te apuce râsul când auzi pronunţându-se „Carrefour” aproape cum se pronunţă „Carefree”?

Sau mai e catgoria celor acaparaţi de „MESS”, „FACEBOOK” şi alte de genul.Aici întâlnim expresii ca şi amuzament sau uimire înlocuite de LOL sau OMG.Vrei să urezi cuiva „la mulţi ani”? E mai mişto să spui „LMA”.Vrei să nu fii deranjat? Schiţează un „DND”.Revii imediat?Nu crezi că e mai scurt să spui „BRB”?

Toate astea adunate sunt deja PREA MULT. Trimit un mail, primesc răspunsul în cuvinte monosilabice.Să nu mai vorbim de mesajele text care sunt presărate cu „k” în loc de „c” „că” sau „cu”.Da, chiar aşa multe înţelesuri are „k” . :]]

De fapt, nici nu ştiu de ce mă mir. Până la urmă excesul ăsta de zel e caracteristic majorităţii conaţionalilor noştrii, din păcate.

Şi la final ce pot altceva zice decât : WTF? :]]