În ultima vreme, lumea îmi spune că sunt “rea”.

Oare chiar sunt rea?Sunt rea pentru că în sfârşit am deschis ochii şi am decis să fiu nemiloasă cu cei care atunci când eram o fată inocentă,naivă şi credulă mi-au făcut atât de mult rău? Touşi, nu merit şi eu o şansă să mă răzbun?De ce trebuie să îndur fără să fac nimic ? Ca să nu mă “urască oamenii”(părerea unei prietene)?Dar dacă mie chiar nu-mi pasă?Dacă pe mine mă doare fix în cot de acei oameni?Nu e bătător la ochi?Odată ce mi-au făcut rău intenţionat, e clar că nu mă au la suflet.

Niciodată n-am purtat ură cuiva, dar se pare că e timpul să încep acest lucru.N-am bărfit, n-am făcut rău, n-am insultat pe nimeni.Şi toate acestea din cauza cui?A bunei educaţii evident, deoarece consider că sunt bine educată, că toate mustrările părinţilor n-au fost în zadar.Şi cu toate acestea mulţi îmi doresc răul.E oare invidia de vină?Probabil..

În sfârşit am realizat că, cu civilizaţia asta în care se spune că trăim, toată societatea omenească tot după regulile junglei se conduce.Cine e mai puternic, câştigă.Şi asta, întotdeauna.Ca să reuşim în viaţă avem neapărat nevoie de puţin din fiecare trăsătură de caracter considerată defect: putină aroganţă, îngâmfare, şi chiar răutate.În ziua de azi, inocenţa şi chiar bunătatea te pot aduce într-o postură deloc favorabilă.Lumea e plină de oameni care caută doar să profite de pe urma ta.Ştiţi zicala : “Îi dai un deget şi îţi ia toată mâna.”.

Din cauza motivelor de mai sus am hotărât să devin “rea”, chiar malefică după părerea unora >:] .Doar cu cine merită, desigur . :]

Până la urmă, lumea e rea, noi de ce să nu fim răi?